Blog HRMarket.ro

In afara de o cerinta, pe bune ca sunt candidatul perfect pentru job! Promit sa ma duc la sala!

Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre utilitatea teambuilding-urilor.Suna foarte tentant:calatorii,distractie,mancare si cazare pe banii companiei,socializare…ce ar mai fi?! Pai eu zic sa vorbim chiar despre socializare. Acum nu vreau sa intru in polemica cu trainerii si cu organizatorii de teambuildinguri profesioniste,dar – chiar exista un DAR mare – de multe ori oamenii asociaza aceasta iesire din cotidian cu o libertate absoluta dusa spre extrem. Uita de familie, de copii, de statutul social pe care il au si dau frau liber…sa-i zicem imaginatiei.
Ideea este urmatoarea: consider ca socializarea cu colegii si uniformizarea structurilor ierarhice nu trebuie sa depaseasca limita unei bune prietenii. Consider ca de multe ori, sub pretextul unui teambuilding facultativ,dar “obligatoriu” in acelasi timp, se ascund frivolitati si interese personale. De asemenea consider ca adevarata utilitatea a unui teambuilding se ascunde undeva in umbra unei usoare depravari.
Sigur, imi asum de pe acum criticile ulterioare si sigur vor fi persoane care se vor simti cel putin ofensate,dar…este un punct de vedere si trebuie luat ca atare.
Chiar, ca veni vorba, cand sa o sa plecam si noi intr-un teambuilding dragii mei colegi?!:D

Va recomand un articol aparut luni in Ziarul Financiar semnat Delia Oniga – “Lost in HR”.
Sunt citate cateva persoane cu destula experienta in resurse umane, iar surpriza a constituit-o parerea lui Florin Petrescu, HR Manager la Citibank.
In esenta, sunt de acord cu aceste puncte de vedere, dar nu cred ca limbajul de lemn la care se face referire este caracteristic doar HR-ului. Oamenii de vanzari au jargonul lor, oamenii de marketing la fel, iar cei din IT vorbesc cu nonsalanta despre lucrurile tehnice ca si cum toti stim ce inseamna MySQL si ftp.
Oricum, va invit la lectura…

” Se spune ca rolul celor care lucreaza in resurse umane trebuie sa fie, inainte de toate, acela de a comunica eficient cu toti oamenii din companie. Cu toate acestea, intr-o banala conversatie cu cineva din HR, te poti pierde usor in cuvinte a “misiune”, “viziune”, “valori”, “cultura si climat organizational”, “motivatie”, “provocare”. De ce vorbesc oamenii de resurse umane intr-un limbaj pe care il inteleg doar ei si care, de multe ori, nu transmite nicio informatie?

“In putinele situatii in care m-am intalnit cu cineva de la departamentul de resurse umane, m-am simtit ca intr-un dialog al surzilor. Ce spuneam eu nu ajungea la destinatar.” continuarea…

Cred ca asa se manifesta cheful de munca luni dimineata la multi dintre noi…Noi totusi va dorim mult spor!

Imi place sa citesc anunturi de recrutare de pe site-urile specializate. Uneori ma amuz, alteori mai ca-mi vine sa aplic, alteori imi vine sa plang…Dar sa plang lacrimi de crocodil, nu alta…
OK, va dau un exemplu: o companie cauta un Director de Resurse Umane. Cerintele sunt acestea:
- absolvent de studii superioare economice sau juridice
- calculator – word, excel, powerpoint, internet
- disponibilitate program norma intreaga
- experienţa în domeniul resurselor umane constituie un avantaj Vi se aprinde un beculet? Ca mie mi s-a aprins toata centrala electrica.

Next, citeam acum vreo 2 saptamani un anunt bine formulat dar la cerinte era trecut scris mare: Amatorii sa se abtina!
Bun, daca luam intelesul de baza al cuvintului ar suna cam asa: Doritorii sa se abtina! In cazul asta se cautau doar persoanele total neinteresate de job. Nu te intereseaza job-ul nostru? PERFECT! Atunci aplica aici.
Dar sa zicem ca s-au gandit la conotatia lui, la sensul peiorativ: Diletantii sa se abtina! De ce? Fiecare are dreptul de a aplica la ce job doreste, macar asa se mai distreaza si recruiterii nostri. Mi se pare absolut deplasat sa dai ordine de genul acesta intr-un anunt de recrutare care trebuie sa-si pastreze o doza normala de profesionalism si obiectivism. Ma intreb cati au aplicat, desi sigur ar fi fost cativa amatori…

Si ultimul exemplu, ca deja ma simt prea carcotasa, anunt al unei firme Confidentiale care scrie 2 randuri la candidatul ideal, jumatate de rand la responsabilitati si inca jumatate de rand la descrierea companiei. Iar mai jos se regasesc cateva intrebari pentru mini-interviu. Prima suna asa: Ce va motiveaza sa aplicati pentru acest post? DISPERAREA!!! Asta este singurul raspuns. Nu-mi imaginez un profesionist, relaxat si dornic sa-si schimbe locul de munca aplicand la un astfel de job. Imaginatia mea se pare ca are totusi limite.

Pentru ca blog-ul e la moda si moda face ravagii, vrajitoria se adapteaza si isi atrage clientii acum cu ajutorul bloggingului.
Astfel, fiica mamei Omida, vrajitoarea Rodica Gheorghe, “Desemnata lidera incontestabila a vrajitoarelor din Romania, prima vrajitoare aparuta pe canalele TV si in presa scrisa din Romania si peste hotare cum ar fi Pro-TV, Antena 1, Realitatea TV, Dan Diaconescu TV ,Discovery Channel ,BBC, Al Jazira TV, prima din Romania care a participat la congresele internationale ale vrajitoarelor.” s-a conformat noului trend si si-a facut…blog.
Gasim acolo dictionare de vise, descantece si alte lucruri “vrajitoresti”.
Cata modernitate si in magia asta…:)

Zilele trecute vorbeam cu o buna prietena despre efectele nocive ale workaholismului. Intr-un fel sau altul incepusem sa-i blamez pe cei care isi risca santatea, isi “pierd” timpul si isi lasa toate celelalte preocupari pe planul doi. Conturasem ideea ca trebuie sa ne mai si hranim spiritual, sa ne si relaxam cateva zile in concediu, sa ne vedem si la un film cu prietenii. Cu fervoarea care ma caracterizeaza imi incepusem speech-ul pe care urma sa-l finalizez pe un alt ton…
Prietena mea m-a ascultat atent si mi-a spus pe un ton absolut firesc: ” Te-ai gandit ca multa lume devina workaholica in momentul in care celelalte planuri de care vorbesti tu practic nu exista? Cand minusurile din viata devin atat de apasatoare incat ideea de “acasa” nu te mai atrage? Cand cumva iti termini treaba la serviciu, dar nu exista nimic destul de motivant sa te faca sa te ridici de la birou?”.
Noua perspectiva mi-a stricat un pic teoria.

Dar, am, venit cu un contra-argument. Mi-am adus aminte, pe cand lucram intr-o multinationala, ca sefa noastra tot ne-o dadea exemplu pe o colega de a ei, care lucra de dimineata pana seara, care a lucrat si pe perioada cand a fost insarcinata si care la 6 zile dupa ce a nascut si-a reluat pozitia pe scaunul biroului… Ma indoiesc amarnic de faptul ca aceasta femeie nu avea un motiv puternic sa se duca la ora 18-cand se termina programul-acasa…si totusi nu o facea mai devreme de 22 niciodata.

Nu am facut un sondaj, dar am creionat urmatoarea concluzie: majoritatea workaholicilor privesc job-ul ca pe un refugiu, ca pe o alinare in momentul in care in viata personala nu le aduce anumite satisfactii; in acest caz…workaholismul este o etapa de tranzitie si se desfasoara pe o perioada de timp limitata.
Mai exista o categorie de workaholici cronicizati care privesc cariera ca pe un reper central in jurul caruia graviteaza toate celelalte planuri. Altfel spus, au “patima muncii”…dar sa nu uitam ca patima unor astfel de persoane ne-a ajutat sa descoperim, sa evoluam, sa crestem.
Pana la urma este sau nu de blamat?!…

Companie IT cauta 2 traineri certificati Microsoft pentru sustinerea de cursuri Microsoft Office in cadrul unui eveniment desfasurat in perioada 1.07-15.08.2007. Materialele de curs si evaluare vor fi puse la dispozitie de catre organizatori.
Pentru informatii suplimentare sunati la 0788 616000.

Dupa o saptamana de lucru, o pauza de respiro…

“Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un autobuz in timp ce se plimba si a murit.
Sufletul ei a fost intampinat la Portile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.
- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi, se pare ca avem o problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.
- Nici o problema, doar lasati-ma inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in Rai si apoi vei alege in care din ele ai vrea sa-ti petreci eternitatea.

- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad.
Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti prietenii ei – directori cu care lucrase si toti o aclamau.
Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute. Au jucat o runda excelenta de golf apoi seara s-au dus in local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura si homari.
A facut cunostinta si cu Diavolul care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand.
Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.

Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si cantand la harpa.
S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut fara sa-si dea seama.

Sf. Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alege-ti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost beton, dar cred ca m-am simtit mai bine in Iad. Asa ca Sf. Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, s-a gasit stand intr-un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie.
Prietenii ei erau imbracati in zdrente si colectau gunoiul in saci.
Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.
- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am simtit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi, iar prietenii mei sunt toti mizerabili.
Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata.”

E dureros sa afli cat de mult pot sacrifica unii oameni pentru o profesie reusita si pentru un sef multumit. E dureros sa afli ca de fapt moartea acestei tinere nu a reusit sa traga nici macar un semn de alarma: in continuare mii de oameni vor munci, isi vor sacrifica timpul,viata,familia pentru acest concept “overestimated” – cariera.
Va invit sa cititi un articol din Evenimentul Zilei, o radiografie a epuizarii, semnat de Mihaela Naftanaila:
“Specialistii au realizat o radiografie a epuizarii: suprasolicitarea da metabolismul peste cap, iar aceasta duce la boli grave, uneori fatale.
Munca peste program, noptile nedormite si mancatul pe apucate pot distruge un organism tanar in mai putin de un an. De la stari de epuizare fizica, insomnii si lipsa poftei de mancare se poate ajunge la dezechilibre metabolice, boli cardiovasculare si tulburari psihice, uneori fatale.

„Pe acest fond e posibil sa se manifeste hiperglicemia. Asta inseamna ca va creste secretia de insulina si tot ce va manca o persoana se va transforma in grasime. Asa apare si diabetul pe fond nervos”, explica endocrinologul Adina Ghemigian, de la Institutul „Parhon”. Tot descarcarile excesive de hormoni determina scaderea libidoului, infertilitate si aparitia disfunctiei erectile. “ continuare…